Traire sufleteasca…Dreptul la omenie…

0

Da…Azi am sa abordez un alt gen de subiect, neauzit din media, ci unul care ma macina pe mine: e vorba de trairea sufleteasca sau mai bine zis de golul din suflet… Nici macar nu stiu cu ce sa incep, pentru ca ma napadesc gandurile si golul pe care-l simt a tarat dupa el si pe cel psihic…Socul e cu atat mai mare cu cat vad ca durerea, chinul interior, sfasierea sufleteasca sunt luate drept sarcasm…Nu am mai scris de mult pe blog, dar azi trebuie s-o fac pt. ca daca nu, risc ca acest “sarcasm” sa ma sufoce…Ce te faci cand realizezi ca grija ta fata de ceilalti devine agasare pt ei? Ce te faci cand cersesti 2 cuvinte care pe tine te-ar alina si totusi nu le primesti? Ce te faci cand palma grea si usturatoare a destinului te incearca din nou? Si de data asta chiar machiavelic, luandu-ti pana si dreptul la acea farama de omenie, care din nastere ii este data de drept fiecaruia?…Ce te faci cand simti talpa grea a bocancului vietii venind si strivindu-te si cand crezi ca reusesti sa scapi constati ca viata avea chiar si aliati…? Ce te faci cand cuvintele rasuna surd dar ucigator ca un ecou ,in urechi, dar nu au deloc muzicalitatea dorita? Ce te faci cand ajungi sa nu mai ceri nimic de la nimeni, nici macar de la viata, bucurandu-te macar ca ai acel dram de omenie pe care-l are fiecare cadou de la viata, si totusi ajungi sa constati disperat si stupefiat ca pana si acel dram de fericire,respectiv omenie, ti-a fost luat… Ce te faci? Nu mai faci nimic…ai facut asta prea mult si se ajunge la un moment dat cand nimic nu se mai poate face si singura stare prezenta si care nu dispare orice ai face este durerea golului care te ucide…Fugi dar oriunde mergi si orice faci durerea e cu tine,este mai mult decat atat,este umbra ta, calator pierdut intre 2 lumi…Nu mai faci nimic, nu mai poti,oriunde te duci,orice faci cuvintele-ti rasuna surd dar asurzitor, sfasiindu-ti sufletul in mocirla frazelor frumos alcatuite in poleiala vocabularului romanesc…Iar tu alergi si tot alergi incercand sa-ti pierzi urma…dar umbra este mereu in urma ta,cu tine este chiar tu…