Ca oricarei persoane careia ii place sa savureze de dimineata cafeaua si tigara, in timp ce citeste presa, asa fac si eu. Dar se pare ca azi savurarea mea a fost intrerupta de citirea unui articol, care pur si simplu m-a facut sa exclam: nici sa murim nu mai ne permitem. De ce asta? Am sa incerc mai departe sa explic ceea ce m-a socat pe mine. Un iranian in varsta de 19 ani, care se intorcea sambata de la cursurile de actorie, a fost impuscat in timpul protestelelor dintre protestatari si fortele de ordine, care au avut loc dupa alegeri. Initial familiei tanarului, i-a fost interzis sa duca acasa trupul neinsufletit, pana cand nu vor plati, o taxa de 3.000 de dolari, contravaloarea gloanetelor folosite cand a fost impuscat tanarul. ????? CEEEEEE? Cum adica? Dar ce, saracul tanar a vrut el sa fie prins in ambuscada si a zis, ucideti-ma ma? Doamne, cata prostie! Pana la urma, autoritatile au acceptat sa predea trupul tanarului familiei, fara sa plateasca aceasta taxa, si asta pe motiv ca tatal lui este veteran al razboiului dintre Iran si Irak, dar gandirea stupita si cretina a continuat, autoritatile impunand familiei ca inmormantarea sa nu aiba loc la Teheran.
Cum se poate asa ceva? Asa ceva trece peste puterea mea de intelegere si de gandire. Mi se pare atat de tampit si de inuman, incat nu am cuvinte ca sa descriu ceea ce simt si ce gandesc. Singurul gand care-mi trece prin cap in acest moment, este ca nici sa murim nu mai avem voie, sau mai bine zis, nu ne mai permitem…